Am 47 de ani și în 105 zile am slăbit 16 kg, mai concret de la 74,7 kg cântăresc acum 58,7 kg.
Motivele pentru care am decis să îmi schimb stilul de viață sunt: oboseam repede (la urcarea scărilor făceam pauză între etaje, zilnic aveam somn de amiază de aproximativ 30 de minute, analizele medicale efectuate mi-au aratat că nu sunt sănătoasă), nu eram mulțumită de aspectul meu fizic, mai exact nu îmi plăcea cum stăteau hainele pe mine.
M-am hotărât să încep această schimbare când am observat că monitorul cântarului arăta tot câte 1 kg în plus în ultimele 4 luni.
Am rămas cu un surplus de kg de când am născut (de 22 de ani), dar nu am avut timp de mine (sau cel puțin așa credeam) lucrând 10 – 12 ore pe zi sau poate chiar mai mult. Acum cred cu tărie că dacă nu ai timp ȚI-L FACI.
”Cum a fost?” Au fost momente ușoare, plăcute (când am scăpat de oboseală și când priveam cu încântare spre ce îmi arăta cântarul) și mai puțin plăcute (când ieșeam cu prietenii la restaurant iar ei nu aveau restricții). Nu a fost greu (am trecut prin această experiență în 2, împreună cu o prietenă, am avut o ”masa la alegere” duminica la amiază) și nici ușor (am început să gătesc, nu găteam aproape deloc înainte).
A trebuit sa-mi FAC TIMP: pentru gătit, pentru mișcarea zilnică (au fost zile în care am efectuat mersul alert indiferent de oră, condiții meteo), pentru masaj.
Targetul meu inițial a fost de 7- 8 kg, dar am văzut că mă simt mai bine atât psihic (mai încrezătoare în mine) cât și fizic (am multă energie acum, numai am nevoie de somnul de la amiază și nu obosesc) și m-am oprit acum, după 16 kg.
În acest moment ”traversez” perioada de menținere și nu văd ce m-ar putea influența să îmi modific acest stil de viață.
Recomand, din suflet, această schimbare oricui.
Unul din principiile mele în viață este: ”Nu există NU POT, ci doar NU VREAU”, sigur la această vârstă putem stabili cu ușurință limitele noastre din toate punctele de vedere.
